パリでスーツケースの鍵を失くし、ケースの中身が出せなくなり、シャルルドゴールで帰国のチケットを再発行したことがありますが、ふと思い出しました。それにしてもあの巨大ペンチ引き摺り歩く姿は何だか滑稽。

そういえば、シャルレイ十字架の丘に掛けた自分のが残っているか気になるなぁ...

Răspunsuri prea puține, prea multe întrebări.
Prea multe stări și înca ne pasă de urmări.
Prea multe filme diferite?
Prea multe clipe și inimile noastre, prea des lovite.

Ca azi e dragoste, mâine-i război.
Și, în cazul nostru, unu’ plus unu’ nu mai fac de mult doi/
Noi faceam să pară așa simplu.
Dar tu ai complicat totul cu timpul.

Și am încercat, fără rezultat.
Părea complicat, tu mereu ocupat.
Și tot ce știu e că e prea târziu.
Acum să-ți pară rău.

(*)Bună, ce mai zici, de ce nu esti aici.
Mi-ai lăsat doar cicatrici, pe suflet.
De ce nu te mai implici, m-ai lăsat plină de frici.
Au rămas doar cicatrici, pe suflet.

Că-s cicatrici sau răni adânci, spune-le cum vrei.
Că eu n-am somn și că tu plângi și e trecut de trei.
Și că te caut și prin Regie, și prin tei.
Da’ azi nu te găsesc, cum te găseam de obicei.

N-am ținut pasu’
Și drama e ca Dama, nu se mai pupă cu Asu.
Și ceasu’ îmi spune iar că e târziu.
Prea multe cicatrici, da’ sufletu-i pustiu.

Și am încercat, fără rezultat.
Părea complicat, tu mereu ocupat.
Și tot ce știu e că e prea târziu.
Acum să-ți pară rău.

(*)

Nouă vieți de-aș fi avut, din toate.
Ți-aș fi dat inima mea, fără doar și poate.
Că poate, ai fi înteles cum stă treaba.
Și într-a noua viață nu te mai iubeam degeaba.

Am pus totul pe tava,
Și urmele tale incep să se vadă.
Nu puteam să țin pasul,
Noi doi, nu cred că mai e cazul.

(*)